De-a lungul istoriei, oamenii au folosit florile pentru a-si exprima sentimentele, pentru a infrumuseta mediul in care locuiau si pentru a sarbatori sau practica diferite ritualuri.

Perioadele de evolutie ale artei florale

Aranjamentele florale  in Egiptul Antic (2800 i.Ch. - 28 i.Ch.)
Folosirea plantelor cu flori era o practica traditionala in cultura din Egiptul Antic. Florile erau duse ca ofranda la templu, ca decoratiuni pentru banchete, in ghirlande si coronite pentru oaspeti.

Grecia antica (600-150 i.Ch.)
Spre deosebire de egipteni, care asezau florile in vase, grecii din antichitate le dadeau mai mult un rol decorativ. Ierburile erau frecvent folosite alaturi de flori. Pe langa realizarea de ghirlande si coronite, florile erau pur si simplu aruncate pe jos.

Roma antica (28 i.Ch. - 325 d.Ch.)
Romanii au continuat obiceiurile grecilor insa ghirlandele si coronitele de flori facute de ei erau mult mai complexe, iar coronitele si siragurile de flori erau mai subtiri. Florile erau uneori aranjate in cosuri sau "cornuri ale abundentei", dar design-ul nu era la fel de rafinat ca la greci. Romanii preferau mai degraba sa se inconjoare cu parfumul florilor, decat cu specii deosebite.

Perioada bizantina (320 - 600 d.Ch.)
In aceasta perioada se observa o continuare a celor doua stiluri anterioare, diferenta fiind ca fructele erau folosite pentru ghirlande in combinatie cu florile, obtinandu-se astfel un efect ciudat. Arbustii stilizati plantati in ghivece respectau canonul simetriei; plantele cu flori si cele ornamentale prin frunze erau aranjate in cosuri mari, potire sau vase nu foarte inalte.

Evul Mediu, perioada medievala (476 - 1400 d.Ch.)
Se stiu foarte putine lucruri despre arta florala din aceasta perioada; informatiile care exista insa au fost adunate cu ajutorul unor picturi, covoare si tapiserii persane din secolul al XIV-lea. Influenta orientala este clara iar florile se aranjau cel mai des in vase de diferite dimensiuni. Florile mai indeplineau si un rol religios, fiind folosite in procesiuni.

Renasterea (1400 - 1600 d.Ch.)
Perioada renascentista a preluat unele caracteristici din stilurile la moda in Grecia si Roma antica. Aranjamentele florale erau masive, simetrice, cu forme libere, aerisite; culorile folosite erau luminoase, deschise, pentru a contrasta cu fundalurile intunecate. Fructele, coniferele si foliajul unor arbusti si plante erau folosite in aranjamente.

Barocul (1600 - 1775 d.Ch.)
Stilul baroc, aparut imediat dupa perioada renascentista, punea pret pe simetrie, mai ales la inceput; in timp, aranjamentele florale au devenit din ce in ce mai asimetrice. . Aranjamentele florale flamboiante erau facute in vase imense si erau alcatuite din mai multe tipuri de flori.

Arta florala orientala

Filosofia ikebana

Aranjarea florilor si ceremonia ceaiului fac parte dintr-o serie de activitati denumite de japonezi furyu no asobi (furyu - rafinament, eleganta, gust ). Calea atingerii acestui rafinament este cufundarea intr-o seninatate, o liniste interioara desavirsita. Comunicarea cu natura, si respectul fata de ea, tin de constiinta estetica a caracterului japonez. IKEBANA, intr-un anumit sens este aducerea vietii la dimensiunile unui vas, incercindu-se recreerea universului natural. Frumusetea este data de expresiile simple ce sugereaza lumea linistei. Avind efect tridimensional, IKEBANA poate fi considerata sculptura florala. Artistul IKEBANA, printr-un aranjament comunica privitorului o stare de spirit, o emotie, un sentiment. Atunci cind cineva admira un buchet japonez trebuie ca pret de citeva clipe sa-si inchida ochiul trupului si sa-l deschida pe cel al sufletului, la fel ca la contemplarea oricarei alte forme de arta. Florile, prin tacerea si prin delicatetea lor reprezinta frumusete de o clipa, prin care ne transporta intr-un univers atemporal. Liniile IKEBANA detin secretul naturii, secret care se releva celui ce stie sa contemple cu respect.